Cafea

M-a trezit zgomotul…

Simțeam râșnițele deasupra, îi pipăiam violent aroma.

Buimac, am cerut o ceașcă, neștiind ce vreau.

M-a privit lung, cumva în dungă, apoi…

cafeaua aburindă…

Sorbeam încet, mă ardea, îmi plăcea.

Îmi suflam gândurile, iar ele reveneau…

Într-un final, n-am mai avut cafea.

Am ridicat ochii. Speram la alta, căci…

de data asta uitasem zahărul. 

Ipocrizie sau ce?!

Știu, voi fi înjurat și probabil neînțeles de unii, dar cred că majoritatea va aprecia. Băi, e dovadă de maximă ipocrizie să pozăm în good boys&girls la orice sărbătoare mai de Doamne ajută. Sau la aniversări/comemorări, tot un drac. Vorba Ramonei – comentariu plasat la o postare de-ale mele: suntem patrioți, suntem monarhiști, suntem halepiști etc., dar ne doare la banană în restul timpului.

Astăzi am eu o problemă cu aberația “Să fim mai buni, vine Crăciunul”. Păpușă (masculină ori feminină), ai făcut tot soiul de rahaturi celor din jur (acasă, în deplasare sau la serviciu), dar te lovi acum pioșenia. Ia ghici, cine-i ipocritul? Exact.

E simplu: dacă ești bun de Crăciun, ești bun tot timpul anului. Povestea aia britanică din care inconștient o arzi tu e poveste, înțelegi? Dacă ești nemernic până pe 24 decembrie, așa vei fi și pe 1 ianuarie. O spun cercetătorii. Corect, tot britanici.

Hai, gata cu fotosinteza sufletului măreț din tine! Lasă vrăjeala și fii bun(ă) tot anul!

Te pup!