Iapa…

… venise ruptă de pe drum.

Voia să moară-n creuzet

gândind la japița din lan.

Nu-nțelegea – și pace-n rai –

ideea.

Candid limbric – și efemer –

în pânza pictorului,

mereu se îndoia de șale.

Principii, caracter, idei…

Muri săracu’ neîngropat,

dar meritat.

Aceeași iapă, același chef de ducă…