Ego sum…

se apropia

n-o vedea, mirosi ori auzi…

chin și derivă

extaz din Edenul mundan…

încet, dilematic

a-ntrebat-o diverse…

dar proasta

ca proasta

a dat-o-n diverse…

 

astfel se stinse-n vecie firava

cântare

de veacuri…

 

 

 

 

Teorie

nebun de alb (și astru)

sătul de mers pe drum

am luat-o de căpăstru

și dusu-m-am în scrum…

era o violetă

bătaie de aripe

pe gânduri violente

sătul de-ntors din drum…

am întrebat mirat

dacă-i doar o fantasmă

sau chinuit prilej

de ducă…

Nu mi-a răspuns!

Drum bun!

Iapa…

… venise ruptă de pe drum.

Voia să moară-n creuzet

gândind la japița din lan.

Nu-nțelegea – și pace-n rai –

ideea.

Candid limbric – și efemer –

în pânza pictorului,

mereu se îndoia de șale.

Principii, caracter, idei…

Muri săracu’ neîngropat,

dar meritat.

Aceeași iapă, același chef de ducă…